În data de 27 martie, în cadrul programului „Școala altfel”, la inițiativa Consiliului Elevilor și cu implicarea doamnei prof. Raluca Balan, consilier educativ, am vizitat Grădina Botanică din Iași, Mănăstirea Podgoria Copou și Biserica „Nașterea Maicii Domnului” din Breazu. Consiliul Elevilor a avut bucuria de a o invita alături de elevi în acest pelerinaj și pe doamna prof. de biologie Ligia Acatrinei.
La Mănăstirea Copou, cu hramul „Atanasie și Chiril”, elevii au fost întâmpinați de părintele protosinghel Hrisostom, care ne-a adresat câteva cuvinte despre importanța postului și ne-a povestit și despre istoria Mănăstirii Podgoria Copou, pictura bisericii și obiectele de cult din lăcaș, biserica fiind cunoscută și ca „Bisericuța dintre vii”. Atestată documentar din secolul al XVII-lea, aceasta a fost inițial din lemn, fiind ulterior reconstruită din piatră. Atașez mai jos un extras preluat de pe site-ul mănăstirii care conține o mare parte din ceea ce a prezentat și pr. Hrisostom.
«În locul unde se află astăzi mănăstirea, era o moșie domnească unde a existat anterior o biserică de lemn. Există o legendă conform căreia, în timpul unei invazii a tătarilor în Iași, Doamna Tudosca (Teodosia), soția lui Vasile Lupu, a fugit în pădure și s-a ascuns într-o scorbură de copac. Odată trecut pericolul, domnitorul și-a căutat soția pe aceste dealuri și a găsit-o cu ajutorul câinelui său de vânătoare, Copou.
Voievodul a tăiat copacul scorburos și, în semn de mulțumire că și-a găsit soția nevătămată, a hotărât zidirea unei mănăstiri. În anul 1638, conform pisaniei în limba slavonă aflată deasupra peretelui dintre pridvor și pronaos, voievodul Vasile Lupu a ctitorit în aceste locuri o biserică de piatră. Biserica aceasta a fost zidită înainte de construirea ctitoriei lui Vasile Lupu de la Mănăstirea Trei Ierarhi, fiind închinată Mănăstirii Caracalu de la Muntele Athos. Ea a fost sfințită la 30 aprilie 1638 de către patriarhul Chiril Lukaris al Constantinopolului. Pisania în limba slavonă a fost tradusă de către episcopul Melchisedec Ștefănescu astfel: "Cu voința Tatălui, cu conlucrarea Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, iată eu rob stăpânului meu Domnului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos și al Treimei închinător, Io Vasile Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domnitor al Țării Moldovei și prea iubita Doamna noastră Teodosia și cu prea iubiții copii Ioan Voievod și Maria și Ruxanda, voi și zidi această sfântă rugă în numele sfântului părintelui nostru Atanasie cel Mare, Arhiepiscopul Alexandriei. În anul 7146 (=1638), aprilie 30. Și s-a sfințit cu mâna Preasfântului Patriarh Kiril". După detronarea lui Vasile Lupu în anul 1653, biserica a fost arsă și dărâmată, fiind reconstruită de mai multe ori în decursul timpului, astfel încât nu se mai recunoaște nimic din stilul bisericii originare. O pisanie de marmură albă, cu stema țării, aflată pe un perete exterior al bisericii, conține o inscripție în limba greacă în care se spune că biserica a fost restaurată în anul 1702 de domnitorul Constantin Duca (1693-1695, 1700-1703). Inscripția a fost tradusă de același episcop Melchisedec astfel: "Înnoitu-s-au sfințitul acest templu și frumos reparat de prea strălucitul și prea cinstitorul de Dumnezeu Io Constantin Duca Voievod, Domnul a toată Țara Moldovei". Ctitorul a înzestrat probabil mănăstirea cu o bucată de loc a cărui întindere este greu de precizat. Domnitorul Nicolae Mavrocordat (1709-1710, 1711-1716) a extins terenurile mănăstirii, dându-i un teren cu „pomeți, paragini de vii, locuri de grădini și pădure”. Acest teren se întindea pe valea râului Căcaina, de la iazul Mănăstirii Dancu spre nord. În anul 1809, Serafim, egumenul Mănăstirii "Trei Ierarhi", a restaurat această biserică, fiind așezată atunci o a treia pisanie. Pe atunci, de biserică se ocupau egumenii greci de la Mănăstirea Trei Ierarhi, care trimiteau aici călugări pentru a se îngriji de biserică. În anul 1850 s-a realizat pictarea bisericii. În decembrie 1863, ca urmare a adoptării Legii secularizării averilor mănăstirești închinate, mănăstirea a fost desființată, biserica ei fiind însă folosită în continuare ca biserică de mir. După anul 1960, biserica a fost inclusă în perimetrul Grădinii Botanice din Iași, cea mai întinsă din România la acel moment. Ca urmare a neglijării ei, biserica a început să se ruineze și a necesitat ample lucrări de restaurare. Între anii 1983-1986, prin stăruința preotului paroh Vasile Vaida, s-au efectuat lucrări de restaurare, consolidare în interior și exterior, împodobire cu frescă, policandre și mobilier (un nou cafas) prin contribuția benevolă a credincioșilor și cu sprijinul Mitropoliei Moldovei și Sucevei. Pictura bisericii a fost realizată de către pictorii Vasile și Violeta Carp din București. În tabloul votiv sunt reprezentați Vasile Lupu și Doamna Tudosca. A fost construită o casă parohială mare, cu mai multe încăperi, mansardă și anexe gospodărești. Construcția casei parohiale a fost executată de către IPROCHIM, prin bunăvoința prof. dr. ing. Dumitru Rădăuceanu. Ulterior, s-au îmbunătățit căile de acces la biserică, fiind construită o alee betonată și s-a sistematizat cimitirul. Ultimul paroh al Parohiei "Sf. Atanasie" - Podgoria Copou a fost preotul Teodor Mera. După aproape 150 de ani, la 20 aprilie 2001 (de sărbătoarea Duminicii Mironosițelor), mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei a reactivat Mănăstirea "Sf. Atanasie" din Podgorii - Iași, ca mănăstire de maici, aparținând de Mănăstirea Galata. Reactivarea a fost aprobată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (temei nr. 6544 din 28.10.1993) și de Sinodul mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei (temei nr. 2445/2001). La 29 aprilie 2001 a avut loc slujba de reactivare a mănăstirii, săvârșită de un mare sobor de preoți și diaconi în frunte cu mitropolitul Daniel. Cu această ocazie, biserica a primit și un al doilea hram, Duminica Mironosițelor. Întreg patrimoniul Parohiei "Sf. Atanasie și Chiril" - Podgoria Copou și anume biserica, clădirile anexe, curtea, cimitirul și terenurile obținute prin Legea fondului funciar au trecut în proprietatea și administrarea Mănăstirii "Sf. Atanasie și Chiril" Podgoria Iași. Fosta parohie a fost rearondată având ca biserică parohială biserica din satul Cârlig, cu hramul "Sf. Prooroc Isaia".
Inițial au venit aici trei monahii de la Mănăstirea Galata. Prima egumenă a fost numită maica rasoforă Teodora Vrânceanu (n. 1974). În anii următori, casa parohială de lângă biserică a fost extinsă pentru a fi transformată într-un corp de chilii pentru maici. Pe lângă pravilă, maicile se mai ocupă cu lucrul în atelierele de broderie, croitorie și pictură bisericească.»
A urmat o plimbare extrem de relaxantă în Grădina Botanică, alături de doamna profesoară Raluca Balan și doamna profesoară de biologie Ligia Acatrinei care le-a oferit elevilor informații despre numeroase specii de plante. Aceștia au descoperit colecții impresionante de arbori, plante exotice și specii rare, precum și serele unde sunt cultivate plante tropicale și mediteraneene.
Vizita s-a încheiat la Biserica Nașterea Maicii Domnului din Breazu, un loc deosebit prin arhitectura sa și atmosfera liniștită. Prezentăm mai jos istoricul și mai multe informații despre acest frumos lăcaș de cult, preluate de pe site-ul parohiei.
«Parohia cu hramul „Nașterea Maicii Domnului” din satul Breazu, comuna Rediu, județul Iași, Protopopiatul Iași 1, a fost înființată în anul 1994. În acel an, un grup de veterani de război din sat, împreună cu alți vârstnici, a înaintat Arhiepiscopiei Iașilor o cerere în care își exprimau dorința de a avea o parohie și un lăcaș de cult în localitatea lor. Motivele prezentate la acea vreme au fost distanța destul de mare față de biserica de la Rediu, unde mergeau credincioșii din Breazu, dar mai ales nevoia de a avea în permanență un preot în sat. Cererea credincioșilor din Breazu a fost primită și analizată la Centrul Eparhial Iași, iar în scurt timp, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, a dat binecuvântarea pentru înființarea parohiei din satul Breazu. În 1994, s-a pus piatra de temelie a lăcașului de cult de la Breazu.»
De atunci, mai mulți preoți parohi au slujit în această parohie, dar ce este important pentru noi este că, începând cu anul 2005, părintele prof. Gabriel Coroamă, preot spiritual al Seminarului din anul 1999 și totodată profesor de Liturgică și Spiritualitate al Seminarului nostru, va fi numit și preot paroh al acestei biserici. Astfel, de 20 de ani, sfinția sa își împlinește cu dragoste slujirea de părinte duhovnicesc față de comunitatea de la Breazu. Prin osteneala și rugăciunea sfinției sale, cât și a enoriașilor, s-au realizat lucrări frumoase, atât în interiorul, cât și în exteriorul bisericii ce are o curte frumos împodobită în duh bucovinean și iz mănăstiresc, care îndeamnă pe creștinul ce-i calcă pragul, la liniște și rugăciune. Totodată, pentru evlavia părintelui față de unul din sfinții vremurilor noastre, Bunul Dumnezeu a îmbogățit duhovnicește biserica și pe credincioșii de aici cu o părticică din moaștele Sf. Gavriil Georgianul Mărturisitorul cel Nebun pentru Hristos, precum și cu alte câteva daruri de mare preț, primite de părintele spiritual anul trecut din partea conducerii Mănăstirii Samtavro din Georgia.
Această experiență le-a oferit elevilor ocazia de a explora atât natura, cât și patrimoniul cultural și spiritual al zonei.
(Petronela Cătălina Bucătaru, clasa a X-a C)
